Politica de securitate naţională, de la gândirea strategică la instituţiile de securitate şi apărare

Valoarea conceptului de securitate naţională este conferită nu numai de capacitatea sa de a descrie reperele fundamentale ale statalităţii, pornind de la identitatea naţională şi mergând până la suveranitatea şi bunăstarea poporului român, dar şi de forţa cu care acesta marchează direcţiile strategice de dezvoltare, mobilizează resursele esenţiale şi activează resorturile motivaţionale ale naţiunii.

Semnificaţia securităţii naţionale este profund dependentă de contexte şi este însoţită de ambiguităţi multiple. Conferirea de înţelesuri pentru acest concept particularizate la spaţiul românesc, implică deplină responsabilitate politică, solicită o cultură strategică solidă şi presupune asumarea sa conştientă la nivelurile cele mai înalte de decizie şi autoritate ale statului. Consecinţele majore ale responsabilităţii purtării poverii grandorii securităţii naţionale se regăsesc în spaţiul comun de cooperare şi dialog al actorilor politici, economici şi sociali ai ţării. De felul în care conducătorii reuşesc să proiecteze spaţiul securităţii naţionale depinde anvergura antitezelor interne şi externe de securitate, care nu pot fi ignorate, ci trebuie acceptate şi gestionate în beneficiul tuturor cetăţenilor.

Pe de altă parte, centralitatea politicii de securitate naţională, forţa sa directoare pentru celelalte politici ale statului, poziţionează securitatea naţională la cel mai înalt nivel de relevanţă nu numai pentru factorul politic, dar şi pentru toţi românii. Ca urmare, securitatea naţională reprezintă bunul public cel mai de preţ al naţiunii, conferă scop, necesită gândire strategică, generează procesualitate şi produce efecte tangibile şi simbolice pe termen lung şi foarte lung. Mai mult, semnificaţiile securităţii naţionale capătă noi valenţe odată cu transformările actuale ale sistemului internaţional, în care avansul integrării României în spaţiul euro-atlantic se confruntă cu fragilizarea acestuia, iar construcţia Europei unite este în căutare de noi argumente şi certitudini.

Totodată, rolul fundamental al securităţii naţionale creează o multitudine de dileme, condiţionalităţi şi constrângeri, în egală măsură, decidenţilor şi cetăţenilor pe care aceştia îi reprezintă. Ce presupune starea de securitate naţională pentru stat, societate şi fiecare cetăţean? Cine poartă responsabilitatea securităţii naţionale a României? Care sunt convergenţele şi divergenţele dintre securitatea naţională şi securitatea comună euro-atlantică? Securitatea naţională aduce mai multă libertate sau mai multă constrângere pentru cetăţenii acestei ţări? Cine ameninţă securitatea naţională a României şi de ce? Cât de multă securitate naţională reprezintă prea multă securitate? Care sunt costurile raţionale ale securităţii naţionale? De ce, în pofida investiţiilor în securitatea naţională, persistă sentimentul profund de insecuritate? Lipsa de implicare în conducerea comunitară poate fi înlocuită cu cedarea de suveranitate?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt fundamental dependente de consistenţa şi profunzimea conceptului de securitate naţională. O viziune românească robustă asupra securităţii naţionale şi, implicit, o arhitectură naţională funcţională şi eficientă de securitate, pot rezulta doar dintr-o dezbatere extinsă, profundă şi non-partizană a valenţelor sale multiple. La un asemenea forum de dezbatere pe teme de securitate naţională trebuie să participe, în mod conştient şi deschis, întreg spectrul politic românesc şi instituţiile responsabile pentru asigurarea securităţii naţionale, alături de mediul academic, actorii sociali, mediul economic şi de afaceri, precum şi toate celelalte forţe care conferă identitate şi vitalitate întregului areal românesc.

În acest context, Monitorul Apărării şi Securităţii asumă crearea unui spaţiu de dezbateri inclusiv, în care să participe pentru prima dată toţi actorii sociali, în scopul decelării reperelor definitorii ale securităţii naţionale prezente şi viitoare pentru o Românie aflată în mijlocul turbulenţelor regionale şi globale de securitate induse de transformările şi alterările fără precedent ale logicii şi direcţiilor de funcţionare ale sistemului internaţional.

Motivaţia demersului rezidă în responsabilitatea noastră socială, iar anvergura sa este determinată de misiunea pe care Monitorul Apărării şi Securităţii a asumat-o, de coagulare a capitalului de idei, iniţiativă, creativitate şi analiză critică al societăţii româneşti în scopul consolidării securităţii şi apărării naţionale.

• Înţelegerea importanţei securităţii, respectiv apărării naţionale de către toţi cetăţenii României
• Cunoaşterea rolului instituţiilor statului român pentru securitatea naţională
• Transparenţa utilizării fondurilor publice, prin identificarea nevoilor reale şi a validarea soluţiilor prin dezbatere publică
• Implicarea cetăţenilor în deciziile strategice în mod responsabil, în cunoştinţă de cauză
• Identificarea principalelor obiective şi soluţii ce trebuie prevăzute în viitoarea Strategie Naţională de Apărare

• Tuturor cetăţenilor României, prin transmiterea în direct a evenimentului
• Oamenilor de afaceri, conducătorilor instituţiilor financiar-bancare de stat şi private, prin invitarea la dezbatere şi validarea soluţiilor propuse
• Conducătorilor instituţiilor de stat responsabile cu securitatea naţională, prin participarea la dezbatere şi facilitarea dialogului cu cetăţenii
• Mediului universitar cu expertiză în domeniul securităţii naţionale, prin validarea conceptelor şi a teoriilor în scenarii
• Partidelor politice şi organizaţiilor civice, prin proiecte de politici în domeniul securităţii naţionale
• Media, prin facilitarea preluării unor subiecte de mare importanţă în contextul alegerilor prezidenţiale

• 1 . Interesele naţionale fundamentale şi ameninţările la adresa securităţii naţionale

• 2 . Capacitatea României de a asigura securitatea naţională a statului şi cetăţenilor săi.

• 3 . Securitatea naţională a României în context internaţional. Există modele ideale de securitate naţională?